BIletele se pun in vanzare peste 2 zile online (myticket.ro) si peste 4 Offline (Adica la diverta).

Preturi in functie de zona : 350, 250, 200, 120, 100 de lei

Sursa: http://www.metalhead.ro/Stire-METALLICA_in_Romania-7073.html

Stire si pe siteul oficial!!! : http://metallica.com/index.asp?item=600755

Copii canta ceva funk jazz (vezi pagina lor de myspace ) dragut, cu multe bucati instrumentale grele. Au cantat corect si s-au auzit cel putin decent. De remarcat basistul cu un debit “instrumental” foarte mare si saxofonistul ce controla fenomenul foarte bine. A fost lume relativ putina atat din cauza lipsei de promovare cat si datorita concertelor cu tematica asemanatoare ce se desfasurau prin alte locuri. Daca se mai iveste ocazia poate am sa mai fac efortul sa ii vad.
Din pacate senzatia mea a fost ca muzica nu prea se potrivea cu varsta interpretilor putin cam fragezi pentru asa ceva. Totusi e posibil sa fiu eu ceva mai tampit decat media.

Am plecat totusi incantat.

PS: live suna ceva mai putin legat decat pe myspace.

Ca in vremurile bune, m-am hotarat in ultima zi desi stiam de el de mai bine de o luna (hefe si cityfm sa traiasca!).
Carevasazica m-am dus frumos in fire la ora 8 si ceva(concertul anuntat pe la 9). Teapa, aia inca faceau probe asa ca am lins o bere in o crasma dubioasa de pe lipscani (mes amis sau ceva de genul. O crasma bine luminata in care se ascultau metale. Sick i know). Dupa vreo 40min am pornit iar la drum. Am intrat frumos in subsolul din fire si a trebuit ca timp de aproape 1h sa il ascultam pe Marika (posibila sa fie chiar acel dj marika de pe vremea cand activ fm era un post de radio si nu de sport). Nu a prestat nimic special (sau special pentru mine), just music. Dupa o ora de asteptat eram deja in fata secenei . Setup-ul era destul de simplu, doua Marshall JCM2000 langa care au aparut repede doua Gibsonuri (unul studio si unul custom). De sunat au sunt ok dar nu ceva care sa te dea pe spate.

Kultur Shock canta un fel de gipsy punk (vezi Gogol Bordelo) energic, zbantuit, agitat.
Nu m-am destrabalat prea tare atat din motive personale cat si din cauza pachetului de muschi care s-a postat ostentativ in fata scenei si care facea pe dadaca grijulie cu orice individ mai agitat decat media. Dupa ce ca scena din fire e mititica mai era si pachetul de carne care obtura toata lucrarea de pe scena. Probabil ca era un feature si nu m-am prins eu. A stat degeaba acolo pentru ca nimeni nu a facut nici o manevra periculoasa.

Am vazut un show energic, cu instrumentisti buni. Piesele au influente balcanice (bulgaresti, sarbesti si chiar turcesti (astia nu intra la capitolul Balcani dar sunt p-acolo) si aduc destul de mult cu Gogol Bordelo (am mai zis).
Bateristul cred ca e unul dintre cei mai hotarati bateristi pe care i-am vazut vreodata live iar basistul japonez era pata de culoare a trupei multinationale (un american, un american evreu. un sarb, unul din Bosnia Hertegovina, un bulgar si japonezul).

Muzica e greu de absorbit in concert si nu m-am concentrat pe asta. Starea de agitare si veselie generala a fost suficienta cat sa ma multumeasca.

Inauntru cam putina lume, ceva fum si niste pusti care se bestializau pe scena. M-am prins repede ca astia trebuie sa fie X-PLOD, trupa formata din pusti cu media de varsta undeva pe la 10-11 ani. Cu niste parinti ambitiosi in spate pustii sunau destul de interesant, depasind fenomenul Tip-Top Minitop (emisiune la care ma uitam cand eram si eu de varsta lor din lipsa de altceva mai bun). Din pacate reverberatia excesiva nu mi-a permis sa inteleg mai mult decat un vuiet. Vocalul, “cel mai junior” stia lectia bine si s-a prezentat pe scena foarte onorabil. Pustiul de la chitara era surprinzator de sigur pe ceea ce facea. Am ochit o chitara cu brandul Grosman, rosie cumva copie a modelului MH de la ESP. In continuare un Digitech Whammy, un Boss ME50 si un line6 tonecore (cred). Pe final pe scena a urcat si Cyfer si i-a secondat la “Knocking on heaven’s door”. Nu cred ca e corect sa fiu exigent cu un asemenea experiment. Xplod sunt haiosi si chiar au reusit sa imi descreteasca fruntea. Fenomenul in mod cert trebuie incurajat.

A urmat o scurta pauza ce ne-a permis sa facem un refill de cafea. Preturi studentesti , 2RON expressoul servit in pahar de plastic si 3RON berea de diverse neamuri. Nu degeaba se numeste casa de cultura a studentilor.

Cyfer facandu-si incalzirea cu Xplod a intrat pe scena si a inceput sa stie ce stie el mai bine, blues-rock.
Componenta Cyfer’s Sin s-a schimbat in proportie de 66,(6)%, dupa spusele lui Cyfer si acum include si un basist exotic, cu raste venit tocmai din SUA agatat la jam sessionul saptamanal din Big Mamou. Au cantat frumos insa fara mare priza la public care dupa ce ca abia era, nu era compus in proportie de 90% decat din metalisti ce nu prea aveau treaba cu bluesul chiar si el mai ritmat. Iarasi aceleasi probleme ca si la trupa din deschidere, reverberatie cu vuiet. Nu am reusit sa ma holbez prea tare la pedalboardul lui Cyfer dar info despre sculele lui le gasiti pe www.cyfer.ro .Concertul a fost filmat cu doua camere si ar trebui sa ne asteptam la un material video profi cu Cyfer’s Sin.

Si iata ca a venit si momentul astept de cei 50-60 de pusti metalisti zgribuliti! Trooper! Pentru mine concertele Trooper au incetat sa fie o sursa de spectacol inedit. Primul concert l-am ascultat(mai mult decat vazut)prin 2000 la Pitesti pe vremea cand inca nu erau asa cunoscuti. De atunci showul si muzica lor s-a asezat, cizelat si a capatat o forma destul de consistenta. As zice ca e trupa de metal cu cei mai multi fani din romania (atentie metal si nu alte prostioare).
Pe drumul catre Preoteasa zicea Cearny ceva de o chitara noua a Balaurului produsa de Grosmann si mi-am adus aminte ca prin vara cand i-am facut o vizita lui G. am vazut parti inca nefiniste din viitoarea chitara. La intrare chiar l-am salutat pe domnul G.

Spre surprinderea mea concertul a inceput fara nici o vorba de chitara, Balaurul si Popa afisandu-se cu deja cunoscute Gibsonuri Les Paul Studio (care suna foarte bine printre altele). Dupa doua sau trei piese Coiotul se opreste si il invita ceremonios pe “Grosmann” pe scena. Omul se suie pe scena si aduce cu el o chitara alba. Coiotul contiuna prezentarea spunand ca este chitara “balaurul” facuta pe gustul chitaristului si ca informatii despre ea se pot gasi pe grosmann.ro si pe trooper.ro .La ora la care scriu asta pe site-urile astea doua bate vantul.E posibil sa fie de la frig. Cine naiba mai face webdesign la -7C?

Sa revenim la chitara. Este o copie de Les Paul vopsita in alb cu un paianjen negru pictat pe corp. O idee oarecum similara este pusa in practica si pe ESP KH3 sau pe Jackson SL2 si prin urmare nu e tocmai originala. Nu cunosc motivul pentru care este prezent paianjenul acolo. Corzile sunt prinse in sistem String-thru-body pentru un sustain mai bun. Dozele par sa fie Bill Lawrence XL500 iar din ce am aflat al cincelea potentiometru de pe chitara controleaza o doza piezzo. Marcajele pentru taste sunt interesante si sunt sub forma unor blocuri albe in partea superioara(doua blocuri albe sus si jos la tasta 12) .Gatul are 24 de taste (vs 22 la LP Studio). Lemnul este cel mai probabil mahon , domnul G. avand o slabiciune pentru acest tip de lemn. Asta este o presupunere si am sa ma documentez mai bine pe viitor. Mai mult nu am ce spune despre chitara, pozele sunt mai relevante decat “logoreea” mea.

Din pacate vietul din sala ce nu a disparut nici la trooperi nu m-a lasat sa imi fac o impresie corecta asupra sunetului. Balaurul a folosit-o timp de doua piese si apoi a revenit la Gibson. Noi am plecat inainte de final dar pana la plecarea noastra nu s-a mai atins de chitara noua.
Instrumentistii de la Trooper sunt toti 3 utilizatori de Behringer V-Amp Pro (2 pentru chitara si unul pentru bass). Sculele nu sunt tocmai rele, fiind cumva inspirate de Line6 pod pro (varianta de rack) si folosirea lor cu atata consecventa indica o oarece fiabilitate. Nu consider asta un lucru negativ (multi stramba din nas cand doar aud de Behringer) insa aseara m-a lovit urmatoarea intrebare: de ce nu folosesc un pedalier MIDI ? Mi se pare putin ciudat sa il vad pe chitarist ca se intoarce la sfarsitul piesei cu spatele catre public pentru a apasa pe butonul de patch up/down de pe masca vampului.
Dupa Manu Savu si Boro(Iris) Balaurul este al treilea endorser Grosmann.

Per total a fost o experienta interesanta presarata cu multe dureri de urechi de la sala aia nenorocita. Am mai fost la concerte acolo dar atunci era lume destul de multa si nu am indurat asemenea chinuri. Astept inregistrarile cu Cyfer cu nerabdare!

Acest post a fost scris cu Therion – The Secret of The Runes ruland in fundal

PS: se pare ca exista poze cu chitara pe siteul trooper doar ca nu sunt puse la inaintare: http://www.trooper.ro/pics.php?pagina=1