Cosu

Ultima zi a fost cea mai stresanta. A inceput ok cu un mic dejun bun si o cafea (Elena sa traiasca!). Am strans tot ce aveam de strans si am plecat spre gara. Urcat in tren mai aveam 3 ore pana la decolare. Dupa aproximativ 45min am ajuns din Rotterdam in Schipol, aeroportul ce deserveste Amsterdamul.

Schipol este printre cele mai mari aeropoturi din lume. Lucrul asta in principiu e bun pentru ca ai ce vedea dar …
Ajuns in aeroport am inceput sa casc gura la magazine si la oamenii care se tot vanzoleau incoace si incolo. Elena imi spusese de terasa aeroportului de unde poti vedea mai toate avioanele ce vin si pleaca. Am urmat semnele si am ajuns pe terasa. In treacat fie vorba, nu ai nevoie de nici un fel de indicatii in Schipol. Semnele sunt atat de bine puse incat e practic imposibil sa te pierzi.
Pe terasa am stat pe o banca si am facut vreo 50 de poze cu diverse avioane, bucati de avioane si copii isterizati de avioane. M-am amuzat copios si am plecat sa las bagajul. Facusem checkinul pe internet si abia la ghiseu m-am prins ca puteam sa las bagajul de cum am ajuns in aeroport. Mi-am dat doua bobarnace virtuale si am plecat cu rucsacul mic in spate in cautare de senzational si mancare. M-am invartit prin tot complexul comercial si am lovit un Burger King unde am mancat un preparat din pui care cred ca nu se gaseste la noi. Am evitat ceva greu pentru ca nu stiam cum o sa reactionez la decolare si am preferat sa nu risc. Pe la 12 m-am dus spre controlul pasapoartelor si controlul corporal in speranta ca am inca aproape o ora de plimbat prin duty freeuri. Elena imi spusese cum ca ar trebui sa imi fac controlul asta cat mai repede dar eu am zis ca stiu mai bine. La Otopeni controlul pasaportului si cel corporal se succed iar dupa asta ai acces nestingherit la imbarcare si duty freeuri. In Schipol e putin altfel. Exista doar un control sumar de pasaport si bilet, urmeaza duty freeuri si abia la imbarcare esti scanat si pipait de personalul de securitate. Aici am luat o mare teapa. Am stat la o coada de 20 de minute sa se uite aia la pasaportul meu, practic o formalitate. Dupa pasaport am ajuns in zona de imbarcare/duty freeuri/tara nimanui.
Cum ziceam, Schiphol e un aeroport imens cu vreo 5 sau 6 terminale. Eu aveam avionul la poarta D44 unde minimul era D1 si maximul D52. La Otopeni erau doar vreo 12 sau 14 porti. Diferenta se vede cu ochiul liber. Si iata-ma la poarta D1, dupa pasapoarte, cu 25 de minute ramase pana la decolare. A urmat o fuga printre calatori pana la D44 unde era o coada imensa de oameni ce asteptau sa plece spre Bucuresti. Am crezut ca mai am timp de cumapraturi asa ca am luat-o inapoi la duty freeuri. Primul lucru pe care am pus mana a fost un cd cu Metallica si am dat fuga la casa sa il platesc. Aici a urmat o noua dezamagire pentru ca in fata mea erau pe putin 10 persoane toate cu sticle de vodca, electronice si alte bazaconii. Practic o coada de juma de ora. Am preferat sa nu pierd zborul si am renuntat la cd-ul u metallica si m-am intors invins la imbarcare.

Aici au urmat alte momente penibile cu mine in rol principal. Aveam cu mine o groaza de euroi in monede pe care planuiam sa ii plasez la duty free. Evident ca acum eram cu ei blocati si cucoana de la apartul de raze x a facut ochii cat cepele cand a vazut ce scot din buzunar. Am zambit tamp si am trecut mai departe. La detectorul de metale era imposibil sa nu piuie dracia si a trebuit sa ma descalt , sa ma pipaie si overall sa ma simt ca un infractor (un sentiment al dracu de neplacut). Dupa ce au vazut ca nu perezint nici un pericol (desi am plete de 1m ) am trecut la boardingul propriuzis. Iar un moment penibil pentru ca dupa ce am validat biletul am descoperit ca am uitat sa iau din o tava, ceasul, aparatul foto si gramada de monezi. Toate stewardesele s-au panicat cand au vazut ca ma intorc si cu greu m-au lasat sa ma duc sa imi iau bunurile. Am crezut ca am scapat si ca in 2h30 sunt acasa. Draci: inca o ora de intarziere. Se pare ca niste destepti au facut check-in, au lasat bagajele si din motive necunoscute nu s-au prezentat la imbarcare. Regula spune ca bagajele respective trebuie date jos asa ca a trebuit sa asteptam ca personalul avionului sa gaseasca bagajele cu pricina. Avionul nu e tocmai un loc prietenos pentru cineva care cauta ceva asa ca au trebuit descarcate 80% din bagaje din avion pana cand au gasit papornitele alora. Deci am plecat la ora 2. Prin urmare am venit in Romania aproape cu mana goala si cu un pumn mare de euroi. Prostia mea a fost ca nu am ascultat ce mi se spusase si am actionat eu asa cum am crezut. Macar acum stiu care e faza.

Decolarea m-a amuzat teribil pentru ca avionul trebuie sa mearga vreo 10 minute pe niste drumuri pana la pista de decolare. Chiar ma intrebam daca nu cumva am gresit mijlocul de locomotie pentru ca pana sa ajunga la pista de decolare parea ca mergem pe o autostrada. Intr-un final am decolat si am ajuns cu bine in Bucuresti. Aici m-am simtit din nou roman pentru ca dupa aproape 30 de minute de asteptare au venit si bagajele (banda de bagaje se oprise si a trebuit sa asteptam ca un Dorel sa ii dea drumul din nou). Am simtit ca am venit in Romania de tot cand am facut o ora de la Otopeni pana la aeroportul Baneasa si inca o ora de la Baneasca pana la mine acasa (undeva in zona Titan).