Ziua a inceput incetisor mic dejun, lalaiala pe net si alte asemenea. Pe la 11.30 eram inarmat cu harta Rotterdamului, a Hagai(more on that later) niste chestii de rontait si cu cheile de la bicicleta.
Am pornit frumos prin centrul Rotterdamului pana la podul Erasmus. De sub pod se pot cumpara bilete pentru turul cu vaporasul. Costa 8.10 euro si pleaca la intervale de 1h -1h30. Urmatoarea cursa era la 12.30 si m-am mai invartit pe malul Maas-ului unde m-am holbat la niste nave cu panze,la cladiri si overall la olandezi.
Turul cu vaporasul dureaza 1h15 minute si se opreste la partea cea mai interesanta, zona petroliera. Rotterdam este cel mai mare port pertolier al lumii si poate al 2lea din lume (dupa Shanghai si la cutite cu Singapore). Zona petroliera este imensa si se intinde pe vreo 20 de km pe fluviul Maas pana la marea nordului. Turul cu vaporasul acopera o buna bucata din termnalele de containere, fructe si alte asemenea. Am trecut pe langa un termnail unde se descarca si depozita si apoi ambala suc de portocale adus din Brazilia. Mai tot sucul de portocale din Olanda trece pe acolo. Din vaporas se pot vedea mori de vant inca functionale. Nu stiu ce mai macina sau ce produc acum dar efectul vizual este bestial.
Vaporasul avea o capacitate precisa de 599 de locuri dar era cam pe sfert plin. Majoritatea pasagerilor era compusa din persoane de varsta a 3a care stateau frumos la caldurica cu cafeaua in fata si cu ceva de rontait. Cei mai curajosi puteau sa merarga pe puntea de sus, care nu era acoperita, si sa infrunte vantul si frigul. Oricum merita sa stai in frig o ora si poate chiar mai mult. E bine sa ai o haina de vant cu tine pentru ca chiar ajuta. Un aparat foto bun iar e indicat pentru ca se pot face niste poze superbe atat cu orasul cat si cu activitatea din port. Daca mai ai si oarece obsesii tehnice treaba cu pozele deja devine manie 
Dupa ce am vazut containerele (zeci de mii sau poate sute) si o nava (Abu Dhabi) ce tocmai incarca am trecut pe langa o insula robotizata unde o groaza de containere asteptau sa se intample ceva. In Rotterdam se si construiesc nave si am trecut pe langa cea mai mare nava de croaziera construita in Olanda , Rotterdam. Nava a facut voiaje de placere prin insulele caraibe pana prin 2002 sau 2003. Acum statea lenesa undeva in coada portului. Nu stiu ce o sa se intample cu ea.
Dupa ce turul s-a incheiat m-am urcat pe bicicleta si am plecat spre gara. Am parcat bicicleta intr-o parcare imensa cu peste o mie de locuri de parcare (de bicicleta). Dupa inca 50 de centi aruncati pe fereastra (daca iti iei bilet de la ghiseu si nu de la automat taxa pe prostie este 50 de centi. Cele doua carduri din Romania nu functionau in automatele de bilete si nu aveam suficiente monede sa pot cumpara un bilet dus intors) m-am dus pe peron. Sistemul de trenuri este foarte bine pus la punct in olanda. Daca iti iei bilet pe rutele interne nu este constrans de nimic. Pe bilet este trecuta doar data si ruta (in cazul meu Rotterdam Haga si retur – 8 euro sau ceva de genul asta). Poti sa te urci in orice tren care merge intre cele doua puncte indiferent ca e personal rapid sau intercity (la ei au alte denumiri dar functionarea este similara). In 4 drumuri cu trenul m-am intalnit cu controlorul o singura data. Am ratat cu un minut trenul dar peste 10 minute venea altul asa ca nu am avut de ce sa ma panichez.
Drumul de la Rotterdam la Haga dureaza cam 20 de minute si aproape ca nu le simti. Trenurile arata ok inauntru si nu au nimic super special. Singura chestie diferita este ca inainte de fiecare statie cineva vorbeste in sistemul de adresare publica si stii ce statie urmeaza, chestie normala pana la urma. Ma mir de ce nu fac asa si la noi.
Haga are doua gari , una numita Centraal si alta numita Holland Spoor. Eu am coborat la a 2a si cu harta transportului in comun am luat-o frumos spre marea nordului. Am zis ca nu mai iau o harta in plus si ma descurc cu asta cu transportul in comun. Pe ea erau marcate arterele principale si traseele tramvaielor si autobuzelor. Am avut niste probleme de acomodare cu ea pentru ca la inceput am gresit drumul si de doua ori am luat-o pe aratura. Haga e un oras mai plictisitor decat Rotterdam si Amsterdam. Exista niste cladiri impozante, moderne (imi vine aici in minte biblioteca) insa in rest sunt cladiri vechi care dupa cateva ore de mers ajung sa ti se para banale si neinteresante. Centrul Hagai este frumos, agitat, cu oameni care tot timpul merg grabiti catre ceva. E putin mai murdar decat in celelalte orase si atractiile turistice sunt mai putine (dar exista!). Tramvaiul 1 duce de la gara (oricare din ele) la Marea Nordului. Eu am mers pe linia tramvaiului 9 pana la vreo 20 de minute de mare si m-am enervat pentru ca intrasem in zona rezidentiala si era pierdere de timp. M-am urcat in tramvai si am ajuns.
Sistemul de transport in comun este destul de ciudat organizat. Fiecare oras este impartit in zone. Un abonament este centrat intr-o zona + un grad sau doua de libertate. Un bilet (un strip) este valabil doar in o zona. Daca treci in alta trebuie sa mai taxezi un strip. Ajunge sa fie destul de scump pentru calatorii zilnice asa ca toata lumea prefera bicicleta. Toate orasele vazute de mine erau perfecte pentru biciclisti si exista chiar si benzi speciale intre orase paralele cu autostrazile. Multi olandezi au bicicelte pliabile pe care le iau cu ei pe distante mari in tren si le folosesc in orasul destinatie. Erik avea asa ceva si m-am amuzat cand l-am vazut pe ea pentru ca arata ca un copil. Oricum era o chestie foarte practica si economiseai o groaza de bani.
Marea Nordului arata cumva ca Marea Neagra, avand pe undeva aceeasi culoare cu ea. Nisipul e mai fin dar zgmotul e acelasi. Daca te opresti si te uiti prea mult la ea s-ar putea sa te napadeasca tot felul de ganduri asa ca trebuie degustata cu atentie.
Scheveningen (caci asa se numeste zona) este ca un fel de statiune de la noi, cu niste cafenele, 2-3 hoteluri mari, un cazino, o plaja, o faleza , un far si tot felul de vile casute si alte asemenea. Din centrul Hagai pana la mare ia cam 1h cu piciorul si 15 minute cu tramvaiul.
Pe plaja erau oameni care se jucau cu zmee, oameni care faceau jogging (foarte multi olandezi fac asta. Sunt muuuult mai multi decat in Romania iar orele de alergat sunt dimineata si seara cam dupa 6), oameni care se plimbau (cele doua extreme batrani, si tineri care se tineau de mana – epic fail pentru moralul meu), oameni cu caini, oameni cu surful (mie mi s-au parut niste ticniti dar cred ca am vazut cel putin 20 de placi) si desigur oameni ca mine , turisti rataciti pe acolo din te miri ce motive. Per total aproape pustiu.
Am prins o vreme ciudata, cu un covor imens de nori gri cu o gaura undeva in mijloc prin care mijea soarele si razele cadeau peste mare. Era destul de tripanta atmosfera. Nu e pentru cei cu psihicul slab sau usor impresionabili. Dupa ce m-am plimbat pana dincolo de far am facut cale intoarsa catre gara. De data asta am luat tramvaiul (care vine cam greu la ora aia) si am mers direct la gara. Am trecut si pe langa tribunalul international dar nu prea imi mai ardea la ora aia de vizitat.
M-am urcat in tren unde cu greu am gasit un loc. In clipa aia am avut cea mai intensa experienta rasiala din Olanda, aveam langa mine 3 femei toate de rase diferite: o indianca pe la 20-25 de ani, imbracata modern, foarte frumoasa, o olandeza model pentru “femeia ariana la varsta a 3a” cu niste trasaturi ale fetei foarte ascutite, si o chinezioica cu castile in urechi pe jumatate adormita. Probabil ca acum suna banal dar eu am ramas blocat toata calatoria.
Seara am ajuns la Elena si am mancat la cina mancare chinezeasca: noodles, niste bucatele de carne de porc, niste pui pe bat (un fel de frigaruie), niste placintele mici cu carne si niste chestii murate, toate asezonate cu sosuri de alune sau picante. Bucataria chinezeasca e foarte bogata in gusturi diferite si intense. Portiile sunt mari dar si mancarea este foarte satioasa. Eu care ma consideram un mega mancau m-am dat batut neasteptat de repede.
Seara am incheiat-o cu un tur al Rotterdamului pe biciclete. Am fost cu Elena cam pe unde fusasem si eu de unul singur dar noaptea parea alt oras. Agitatia din timpul zilei disparuse si centrul parea aproape pustiu. Am facut o vizita din nou hotelului New York si de data asta am intrat si inauntru. E foarte misto aranjat, actualii detinatori pastrand toata atmosfera inceputului de secol cand toata europa vroia sa mearga in lumea noua. Rotterdam era unul din putinele locuri din Europa de unde porneau nave catre state. E un soc destul de mare atunci cand intri pentru ca ti se pare ca te-ai intors 100 de ani in timp. Am continuat turul de seara printre zgarie norii de langa hotelul New York. Podul Erasmul este luminat superb noaptea. Senzatia de eleganta si stabilitate este pastrata si chiar amplificata noaptea. E un obelisc de lumina ce domina tot centrul Rotterdamului.
Dupa ce am trecut inapoi pe podul Wilhem am luat-o prin “downtown” locul mai rau famat al orasului. Spre surprinderea mea (Sau spre norocul meu) nu am patit nimic si am traversat zona in perfecta siguranta. Am oprit la o cafenea ce avea afara niste tunuri de caldura ce ii lasau pe musterii sa isi soarba lichidul intr-o atmosfera calda. Berea cam tare (Duval 8.5%) m-a facut sa ma pierd putin si am uitat rucsacul la cafenea. La 5 minute dupa ce am plecat mi-am adus aminte si a trebuit sa ne intoarcem. Chelnerul, om de onoare, nici nu a trebuit sa auda ceva ca ne-a si proptit ruscacul inapoi.
Rotterdamul noaptea e superb . E un oras pentru cei egoisti si singuratici care vor sa vada doar ei orasul si sa fie doar ei pe strada. Nu exista agitatia aia imbecila din Amsterdam si e construit in asa fel incat poti sa respiri in voie fara sa te simti agasat de case. Are si zone mai muncitoresti insa asta e un aspect pur functional. Mirosul de bani, business, industrie, viata economica, bogatie e mult mai puternic in Rotterdam decat in Haga sau Amsterdam. Haga chiar m-a dezamagit pentru ca in afara centrului, destul de mic si destul de asemanator cu Amsterdam nu ofera prea mult (totul pana la mare).
