Cosu

Stiu ca trebuie sa schimb in titlu amsterdam cu rotterdam ( %s/amsterdam/rotterdam pentru cei ce stiu vim) dar nu am sa o fac. Amsterdam era un simbol nu doar un oras si inca sunt in zona.

Ziua a inceput cu o debarcare precum a americanilor in franta. Am trimis bicicleta la plimbare dupa ce am folosit-o pentru ultima oara intr-o excursie pana la Albert Heijn : scorul la pauza 2 dr pepper si niste mars. La final : 20 euro pentru 2 zile de bicla cu tot cu asigurare de furt. Probabil ca e mult dar a fost foarte utila dracia aia cu 2 roti. Fara ea mergeam cu tramvaiul (oh the thrill!) sau pe jos (again the thrill). Daca aveti de gand sa vedeti olanda faceti cumva rost de una bucata bicicleta per suflet ratacitor. Nu de alta dar e pacat sa vezi doar o linie de tramvai si 2km^2( adica patrati).  La plecare m-am conversat cu unul din tipii de la receptia hostelului ce avea niste business in romania. Mi-a spus ca in octombrie ne viziteaza din nou si ca sta prin zona favorit. Era disperat din cauza tiganilor ce aveau hartiile de 500eu puse precum funiile de ceapa la uscat in portofel, una langa alta. In plus era enervat ca nimeni nu stie limba engleza si nu prea se descurca. Omul avea si el dreptatea lui si chiar mi-a parut rau sa aud adevarul. Am plecat spunandu-i ca poate mai vin si la anul si ca tiganii nu sunt toti atat de rai.

Am luat-o pe jos cu bagajul in spate spre gara centrala. Am ramas uimit de cat de bine ma descurc acum fara harta (dar dupa nshpe ture de bicla). La gara am avut parte de niste draci pentru ca automatele de bilete (da in olanda poti sa iti iei bilete de la automat, e foarte bun pentru sociopati) nu primeau nici un card romanesc si nici unul nu inghitea bancnote fie ele si de euro. A trebuit sa merg la un ghiseu unde am vorbit cu o persoana foarte amabila. Diferenta de pret intre automat si “uman”a fost de aprox 50 de centi dar macar aveam bilet si nu draci. Trenul cu care am mers catre Rotterdam arata aproximativ ca sageata noastra albastra doar ca mai putin pretentios si cu mai putini calatori.  In timpul calatoriei apareau pe un afisaj cu leduri numele statiilor ramase impreuna cu ora de sosire. Orele au fost respectate cu un decalaj de aproape 2 minute.

In Rotterdam ma astepta Elena (cu care m-am cunoscut in avion! – check day 1) . M-a condus pana la ea acasa si dupa o masa si niste povesti am plecat cu bicla prin Rotterdam. Ne-am despartit la podul Erasmus si eu mi-am continuat plimbarea prin Rotterdam.

Rotterdam e un oras superb. Sincer bate la fund Amsterdam de nu se vede. In primul rand este un oras mult mai viu si mai dinamic decat Amsterdam. Amsterdam prin arhitectura lui (cu exceptia cartierelor noi, care sunt relativ putine) pare cufundat in formol. Aceleasi lucruri de sute de ani. Daca vrei sa vezi cum era atunci e superb insa daca vrei ceva modern, well mai greu. In schimb Rotterdam (Atat cat am apucat sa vad azi) este mama si tatal arhitecturii moderne. Rotterdam a fost aproape ras de pe fata pamantului dupa al 2lea razboi mondial asa ca a fost usor pentru arhitectii olandezi sa isi faca de cap. Podul Erasmus are o eleganta greu de reprodus in cuvinte (si nu de mine) iar podurile adiacente fac cumva legatura intre vechi si nou. M-am invarit in principal prin zona podului Erasmus (Dar am ajuns si pana la universitatea Erasmus din Rotterdam).  Orasul este la fel de prietenos cu biciclistii ca si Amsterdam numai ca aici turistii sunt mult mai putini si prin urmare se circula mai civilizat (pe banda de biciclete). Masinile sunt mult mai multe decat in Amsterdam insa nu sufoca orasul. Arterele sunt gandite de asa natura (si timingul semafoarelor)  incat blocajele desi se intampla nu sunt la fel de stresante ca cele din Bucuresti.

Un element mult mai prezent decat in Amsterdam sunt barcile de toate neamurile, de la barcute mici (un fel de taxi mi-a spus Elena) pana la barje si remorchere. Cand stai pe banca si te uiti cum trec barcile timpul trece mult mai repede (eventual te ia si visarea daca esti mai debil – like me). Am vazut in departare si o nava de croaziera care era imensa. Chiar si de la mai bine de  2km era un monstru.  Maine merg in port sa vad cum sta treaba cu barcile astea.

Am ochit pe putin 10 cladiri deosebite, toate moderne si fiecare cu ceva special. Raducu o sa jubileze cand o sa ajunga aici.
Am baut o cafea la hotelul New York, o baza de plecare bine conservata si foarte frumos aranjata a imigrantilor (sau emigrantilor -depinde de unde privim problema) in SUA. Am baut o cafea si am mancat o prajiturica cu vanilie, foetaj si glazura – vanilla slice. Foarte bun! Langa hotel se ridicasera probabil pe seama podului Erasmus mai multe cladiri noi insa mai ramasase si o mica cladire ce parea sa fi servit depozitarii de marfuri aduse din coloniile olandeze. Chestia asta era un fel de reminder al lucrurilor ce au fost demult.

Am niste poze si niste filmulete dar o sa mai dureze ceva.

Maine revin cu impresii despre Rotterdam. Pana acum it rocks!