Ziua a inceput cu plecarea colegilor de camera. Acum sunt singur si am reusit in cele din urma sa am wireless in camera!!! (mda minunile tehnologiei). Dupa ce am stat si am postat pe blog, citit emails, certat cu diversi si alte balarii am plecat.
Artis Zoo este la 3 minute de mers pe jos de locul unde stau eu si la aprox 1 minut cu bicicleta (cu tot cu semafor). E un loc ce pune impreuna un planetarium, un muzeu de geologie si o gradina zoologica. Intrarea a fost mai scumpa decat credeam eu (13eu) dar a meritat overall. Dupa ce intri in stanga e planetariumul si din ora in ora sunt proiectii. Proiectia dureaza cam 25 min si pentru prima impresie este rupatoare. Eu am vazut o chestie care se numea Infinity Express si era vorba despre big bang, galaxii, constelatii , marte si inca ceva. Evident totul era vorbin in limba asta imposibila si eu doar am pus cap la cap ce stiam de acasa cu pozele proiectate. Planetariumul este un loc asemanator cu un cinema numai ca in loc sa proiecteze pe un perete normal totul este aruncat pe o cupola imensa. E ca un fel de cinema semisferic. Daca stai unde trebuie senzatia bate la fund orice film vazut pana la momentul respectiv. Simti cum se misca totul cu tine (dar tu stai pe loc). Experienta e foarte misto si avand in vedere ca e inclusa in pretul ala enorm e bestiala. Dupa distractia asta m-am plimbat prin zoo si singurele chestii cu adevarat rupere au fost leii si leii de mare. Probabil e o atractie de la zodie. Aratau foarte frumosi si maiestuosi. Pozele nu le fac dreptate iar ce e prin romania parca ar fi niste pisici lesinate. Leii de mare iar erau impresionati prin eleganta cu care inotau si mai scoteau din cand in cand boturile la aer. Si asta e greu de reprodus. Discovery e o mizerie.
In rest zoo m-a enervat. Nu sunt cel mai mare aparator al animalelor dar si aici era prezent sentimentul ala imbecil de animale mult prea chinuite. Locul era plin de prescolarii si proaspat scolari care se zgaiau la animale si faceau ca toti dracii. E bine ca toti am fost asa. M-am invartit ce m-am invartit m-am zgait si eu la animale cat am putut si am plecat.
Nu am putut sa nu ma abtin si am mers la burger king, curios fiind cum e fata de ala de la noi. Stupoare totala, tot aia e. Am plecat mai plin si mai dezamagit.
Dupa o plimbare pe jos prin Rembrandt-plein – un fel de piata cu muuulte cafenele am luat-o frumos spre Reichsmuseum. Asta este poate printre cele mai misto muzee vazute de mine vreodata. Dupa un control destul de dubios (exact ca la aeroport) am platit biletul si inainte sa purced am luat si audio guideul (4 eu in plus). S-a dovedit a fi o alegere foarte buna. Audioguideul este un gadget foarte dragut: un fel de mp3 player cu o tastatura numerica. Pe anumite tablouri sunt puse niste numere si tot ce trebuie sa faci este sa introduci numarul in gadget si da dai play. Atunci incepe sa iti cante un nenea informatii despre respectivul tablou. E foarte misto atunci cand nu ai un ghid cu tine. Informatiile scrise langa fiecare tablou sunt relativ putine si in multe cazuri lucrurile sunt mai complexe decat sunt prezentate acolo. Rembrandt (caci asta e subiectul principal) e un pictor caruia reproducerile nu ii fac deloc cinste. E o senzatie rupatoare atunci cand vezi cu ochii tai. Nu are sens sa comentez aici mai mult. Alta chestie foarte interesanta vazuta au fost casele de papusi. O curiozitate locala de prin secolul 17-18, facute cu scop de amuzament pentru tinerele doamne. Si aici e greu de povestit. Trebuie vazut pentru a intlelege fenomenul. Nici discipolii lui Rembrandt nu erau de lepadat, unii fiind chiar talentati.
Bunastarea olandezilor se trage din evul mediu. Probabil ca protestantii aia stiau ei ce stiau. Faptul ca le atat de bine acum nu e o consecinta a 50 de ani ci a mai multe sute de ani. Alex (un tip cunoscut via Radu) si sotia lui ziceau ca toti olandezii sunt disperati dupa contul de economii. Acolo pun ban pe ban de cand fac cativa ani. Asta e obsesia lor si d-asta sunt si atat de zgarciti (asta am aflat-o tot de la Radu si prietenii lui). Lucrul asta se vede si in lipsa de magazine de “chilipiruri” – ieftine si proaste, si mai ales in libertatea asta aparenta din Amsterdam. E un mega business toata chestia cu drogurile si prostitutia si nu doar din taxele alea amarate cat din turism. Daca iti faci credit in Olanda esti un fel de prostul satului (cu exceptia creditulul pt casa pe care toata lumea il face). Aici nu se pune problema sa faci credit doar cu bulentinul pentru un televizor sau un mixer. D-aia ai contul de economii. La fel si cu cardurile de credit ce aici sunt pasare mai rara decat in alte parti. Evident asta e unul dintre motivele pentru care merg bancile olandeze atat de ok.
Seara m-am vazut cu Ioana si am mai rezolvat niste dileme personale. Nu sunt pe deplin multumit dar cred ca nu poti sa ajungi niciodata la o stare de maxima impacare cu sine (decat poate prin meditatie sau moarte). Lucrurile le vad acum in alta lumina si avand in vedere ca am reusit sa fac asta nu ma mai vad un monstru atat de mare.
Am fost la o cafenea pe langa Hard Rock Cafe (la intrarea in Vondelpark) unde am baut doua beri super misto, mai ales Strongbow. E poate cea mai buna bere bauta de mine vreodata si asta pentru ca are cu totul si cu totul alt gust decat o bere normala.
Am plecat pe undeva pe la 8 si ceva (parca) si am pedalat de nebun printre canale (am mers undeva spre vest). Pana la urma am ajuns prin zona cu hostelul si m-am oprit la restaurantul italo-turcesc de la parter. L-am chinuit putin pe chelner si am ales o bere efes (care parea mai buna decat aia de la noi) si o specialiate turceasca cu pui oaie si un fel de mititel de-al nostru numai ca ceva mai condimentat. Chestia asta a venit la pachet cu o salata si niste sosuri : ceva picant si niste maioneza. Pentru a doua oara am vazut ca inainte de mancarea propriuzisa se aduce niste unt cu usturoi care nu e mult dar e gustos. Am plecat mai multumit si mai linisit.
Amsterdamul e un oras groaznic pentru cineva venit de undeva unde nu e “libertate” (si/sau civilizatie). Cel mai bine se vede lucrul asta la americanii zgomotosi de pe strazi. Norocul lor e ca olandezii ii suporta si chiar fac un business din asta. Pus in fata atator tentatii si atator lucruri pe care nu le-ai avut e greu sa nu calci stramb. Olandezii nu fac asta pentru asa sunt dresati de mici.
Orasul te schimba si te consuma daca nu esti obisnuit cu el. Am vazut asta la mai multi oameni. Din pacate schimbarea asta nu e intotdeauna spre mai bine.
Maine plec la Rotterdam. Trebuie sa las bicicleta si sa check out de la hostel. Sper sa fie mai bine acolo.
