Ieri a fost o zi foarte foarte obositoare. Dupa ce am terminat cu breakfastul si cu aiuritul pe internet am plecat decis sa iau bicicleta.
Am gasit centrul Mac Bike si am livrat pasaportul + 50 eu garantie in schimbul unei biciclete de oras. Are 3 viteze si pana acum merge foarte bine. Din cauza isteriei cu furtul bicicletelor orice bicicleta e dotata cu 2 sisteme de siguranta. Unul care blocheaza roata si altul care este un lant super gros ce te ajuta sa legi dracovenia de un gard/stalp/whatever.
Daca in primele zile eram toata ziua cu harta in mana ieri nu a mai fost asa. Am mers in mare parte la intamplare, deliciul meu fiind sa ma tin dupa grupuri random de biciclisti. De multe ori mergeau catre zone unde vroam sa ajung sau ajungeau in zone interesante. Pare sa fie o strategie buna. Dupa ce am facut cateva tururi de Vondelpark sa ma obisnuiesc cu controlul am plecat catre Amstelveen cu sperante mari.
Amstelveen e in sudul orasului, o zona universitara (aici e VU – unde preda Tanenbaum) si rezidentiala (cred). Socul cultural a fost in continuare prezent datorita unor cladiri cu arhitectura uber ciudata (in zona universitatii). Traficul de ieri de pe la pranz era super usor si nu de multe ori biciclistii treceau pe rosu pentru ca pur si simplu nu se vedea nici o masina. M-am plimbat putin prin zona Uilenstede, locul unde sunt caminele studentesti (care nu aratau tocmai rau). Caminele nu sunt detinute de universitate ci de o companie privata. Studentii trateaza cu compania privata exact cum ar trata in orice alt loc din lume. Avantajul este ca ai parte de conditii mai mult decat decente (regia de la noi nu e decenta). Desigur asta face ca preturile sa fie de ordinul sutelor de euro pe luna dar in continuare asta e decent fata de pretul chiriilor in Amsterdam (>1000).
Evident lucrurile nu au mers cum ma asteptam si am plecat cu concluza “I’m even a greater monster than I thought I was”.
Din Amstelveen am facut cale intoarsa prin Vondelpark si de acolo am mers in Osterpark cu un traseu random (tinut dupa alti biciclisti). Bicicleta inchiriata iti pune direct stampila de turist si m-au injurat cativa ca am semnalizat aiurea sau deloc. Noroc ca nu stiu ce mi-au zis. Osterpark e ceva mai mic decat vondelpark dar arata la fel de bine. Am vazut un gazon imens pe care oamenii pur si simplu stateau si se uitau la cer sau se bronzau (ieri a fost o zi foarte placuta pentru asta). Am stat cam o ora acolo citind si incercand sa imi pun gandurile in ordine (nu prea am reusit a 2a parte). Am revenit la hostel, am schimbat niste chestii si am plecat sa imi iau ceva de mancare. Am zis ca nu are sens sa merg la un restaurant asa ca am lovit un sandvis cum fac toti olandezii si o cutie de dr pepper. Le-am mancat pe o banca pe malul unui canal si a fost foarte placut. Sunt foarte multe ambarcatiuni non-turistice care se plimba pe canalele astea. Inca putin si am plecat din nou la plimbare.
M-am invartit putin prin nord-vestul orasului si m-am intors in zona centrala. Vorbisem cu Radu sa mergem la un restaurant romanesc. Stiam e el de la Ioana si dupa cateva indicatii de la Radu stiam perfect sa ajung acolo. E destul de aproape de restaurantul japonez unde am mancat ieri. In drum spre el m-am oprit la un magazin de chitare sa imi fac aprovizionarea cu pene. Dupa 10 minute si 7 euro aveam un pumn de pene de chitara. Din pacate sau din fericire Radu mi-a zis ca intarzie vreo ora asa ca am avut timp sa ma mai plimb prin zona. Am mers spre estul amsterdamului catre iesirea spre Harlem (cred). Am mers pana la locul unde scria ca se termina Amsterdamul si m-am intors. Sunt niste cladirii dubioase in zona aia (am facut poze) si fiecare al 3-lea magazin era cu profil turcesc.
Plimbandu-te prin Amsterdam din cand in cand dai peste un miros puternic de marijuana. Pur si simplu te loveste cand mergi prin parc sau cand te opresti intr-o intersectie. Dupa o vreme ajunge sa ti se para o chestie de asteptat. Toata lumea pare sa faca asta (si evident in mod special turistii). Din ce am vorbit cu Radu si prietenii lui fumatul de iarba in timpul saptamani nu e prea recomandat ca nu mai ai randament la slujba dar in weekend e o chestie foarte comuna.
Pana la urma am ajuns la restaurantul romanesc (numit evident cliseistic, Dracula). Preturile erau mari pentru Romania dar probabil foarte ok pentru Olanda. Oamenii cu care eram la masa erau super incantati ca mananca sarmale, ciorba de burta sau salate de vinete. Pentru mine era food as usual. Am vorbit cu ei si am aflat cum mai e viata pe aici si pe la 11 fara ceva am plecat spre casa. Dupa inca vreo 25 de minute de pedalat eram la hostel. Colegii de camera pleaca azi si ma astept sa vina altii. Astia nu au facut nicio chestie nasoala si catat cat am interactionat cu ei au fost ok.
Cred ca azi merg la zoo si la muzeu. M-am plimbat destul zilele astea si e nevoie si de ceva mai ‘telectual. Cu putin noroc poate azi ma vad si cu Ioana.
Orasul asta e teribil de frumos. Proabil ca avem si noi in Bucuresti cateva stradute comparabile dar aici orice straduta amarata arata nemaipomenit. Pana acum nu am avut indicidente si nu ma astept sa am. Oamenii sunt foarte centrati pe ceea ce fac si incearca sa nu ii deranjeze prea mult pe cei din jur. Chiar si dealerii de cocaina din redlight sunt foarte prietenosi. Daca vad ca nu esti interesat iti zambesc si trec la urmatorul trecator. Politie am vazut relativ putina dar suficienta cat sa se impuna. Sunt sigur ca daca se intampla ceva in nici un minut apare un politist. Nu mi-au placut tinerii. Nici macar aia care se tineau de mana nu pareau foarte convinsi de lucrul asta. Parea un fel de chestie de conjunctura. Oamenii par mult mai calmi. Probabil ca isi primesc picatura de fericire zilnic si nu au de ce sa se consume. Probabil ca e nevoie de zeci sau sute de anii pentru un asemenea dresaj. Poate ca m-as muta aici dar nu singur. Toate lucrurile par sa mearga ceas sau spre precizie de ceas (nu am inteles de ce functioneaza uneori defazat stopurile de biciclete fata de alea pentru pietoni sau de ce exista vreo 5 sau 6 perioade de semafor pentru o intersectie obisnuita). Femeile olandeze sunt inalte si uneori par lipsite de feminitate.
E uimitor cate locuri cu mancare sunt. Nu stiu cat de des gatesc olandezii (am vazut ca au mare succes semipreparatele de la albert heijn) si daca toate localurile sunt si pentru ei sau au ca target turistii. Nu exista strada mai mare fara cafenea pizzerie sau shaormerie. Un unele locuri mai apar chinezarii dar doar prin centru. Nu am vazut oameni obezi sau nici macar grasi. Singurele femei grase sunt americancele. Probabil ca pedalatul asta mai are si alte roluri decat cel de a te deplasa din punctul a in punctul b.
In centrul orasului nu ai cum sa vezi pamant. Dupa ce te invarti o perioada devine frustrant. Totul e acoperit de asfalt si dale. DIn cand in cand mai e cate un copac cu un patratel de pamant. Atat. Pe masura ce iesi catre periferie mai revine pamantul si zona verde. In mod cert astia sunt la jumatate de secol de noi.
Ma enerveaza ca ei nu se consuma deloc. Eu am atatea zbuciumuri interne si uneori se vede pe fata mea ce si cum. Astia sunt toti un zid. Nu am vazut un om cu griji pe strada. Pentru mine chestia asta e demoralizanta. Uneori pare ca sunt singurul nefericit din orasul asta.
S-ar putea sa plec la Rotterdam zilele urmatoare. Inca nu m-am hotarat si azi trebuie sa iau o decizie. O sa vad la sfarsitul zilei.
