Cosu

Scriu abia acum pentru ca am ajuns cam tarziu aseara si nu prea imi mai ardea de butonat.

Prima zi a inceput la 9 cand i-am trezit pe colegii de camera (doi turci si un maghiar) si am iest la breakfast. Se pare ca in cei putini bani pe care i-am dat am si mic dejun inclus. Nu e mult dar e o grija in minus pentru mine.
Am plecat pus pe fapte mari pe la 9.30 si am luat-o la pas catre Centrum. Primul soc l-am avut cand a trebuit sa astept dupa un pod ce tocmai se ridicase. Sa vad si asta intr-o zi pe canalul dunare-Bucuresti. Am intrat intr-o piata (Niewmarkt) unde am dat peste un supermarket oriental de unde puteai sa cumperi tot felul de ciudatenii pe care doar asiaticii le pot aprecia. Tot aici am gasit primul Albert Heijn, un fel de lant gen mega-image. Am lovit repede o cutie de dr pepper si o apa minerala belgiana cu gust de apa de robinet de bucuresti si am plecat mai departe.
Redlight district vazut dimineata arata ca orice alt colt obisnuit al Amsterdamului doar ca sunt stradute multe si inguste. E bine sa il vezi dimineata daca vrei sa fii atent la arhitectura si alte lucruri asemenea. Mai mult despre asta mai incolo. L-am batut in sus si in jos si am gasit primele semne ale civilizatiei occidentale : KFC, Burger King si McDonalds. Am urcat catre gara si apoi m-am intors pe o straduta aleasa la plesneala. Pe masura ce mergeam pe ea incepeam sa vad ideograme si din ce in ce mai multe restaurante cu Thai food si Chinese food. Era chiar una unde scria ca daca dai 8eu te lasa sa mananci o ora. Suna prea bine si tocmai d-asta nu vreau sa incerc.
M-am decis sa merg in parc pentru ca am o carte de terminat si vreau sa o las aici. In drum chiar am trecut pe langa un book exchange (undeva in sudul redlight district). Drumul catre Vondelpark m-a facut sa realizez evidentul (si lucrurile spuse de nshpe ori de altii): fara bicicleta esti mort. Ieri am mers toata ziua (cu pauza de aprox 2h) si a fost absolut rupere.
Am trecut pe langa un alt semn al civilizatiei (hardrock cafe) si am intrat in Vondelpark. E un parc mare ce din pacate e in renovare. Anumite parti nu sunt vizitabile si trebuie sa ocoloesti. Unde mai pui ca pe langa tine mai trec camioane si alte asemenea ce ridica un praf total neplacut. Cred ca e cam de marimea hersatraului nostru doar ca e mai curat si poti sa calci pe iarba fara sa te simti cu musca pe caciula. Toata lumea mergea pe bicicleta. Cei care un erau cu bicla erau cu cainele sau faceau jogging. M-am asezat pe o banca si m-am pus pe citit. Dupa aproape 2h de citit si reflectat m-am ridicat pentru ca inghetasem ca un con de inghetata si nu mai rezistam.
Am facut drumul inapoi catre Centraal Station dar cu focus pe magazine. Pe la 2.30 era deja isterie in oras, toata lumea parand sa caute ceva. Oamenii par foarte preocupati de sine si nu sunt zgomotosi. Cei mai zgomotosi sunt turistii (in special cei americani). Traficul exista dar pare suportabil si biclietele ajuta enorm in sensul asta. Am inteles ca pretul parcarii este enorm asa ca e un motiv in plus sa folosesti bicicleta.
Dupa cateva ore era deja frustrant. Oriunde intorceam capul era o bicicleta nici cand ma uitam la un zid existau sanse sa vad o bicicleta. Singura solutie e sa inchizi ochii ca sa scapi de ele. Cred ca sunt sute de mii de bicle in orasul asta. Sunt parcate peste tot (dar nu incurca pe nimeni – desi aici inca am dileme – am vazut niste stickere pe niste geamuri cu gratii pe care scria no bikes). Se vede ca esti turist pentru ca nu ai bicla. Azi trebuie sa imi inchiriez si eu una.
Pe la 3 si ceva am mers la albert heijn si mi-am luat un sandvis si niste gogosi glazurate. Aceleasi gogogsi le-am vazut la 4x pretul dat de mine la niste gherete mai incolo. Se pare ca stiu si ei sa faca business. Dupa ce am devorat gogosile in rembrandt plein (o piata mare unde sunt niste cafenele imense cu scaune orientate catre strada) am luat-o inapoi spre redlight. Incepuse sa se anime treaba. Mirosul de iarba devenea din ce in ce mai prezent si erau din ce in ce mai multi oameni. Pe langa limba asta imposibila cel mai mult auzi engleza cu accent de sua. Locul asta este un fel de mecca pentru americani pentru ca intregeste cele 3 idealuri sfante: beer pot and hookers.
Vitrinele cu femei sunt doar in partea de nord a zonei delimitate de canale si cel putin jumatate provoaca dezamagire oricarui barbat cu un minim de standarde. Eu paream tinta perfecta pentru ele pentru ca eram tanar singur si ma mai si uitam insistent (deh socul cultural). Chiar unele au deschis usile si au strigat dupa mine. Sa zicem ca au un marketing foarte bun. Am vazut si primii “rupti in gura” niste americani care nu se mai tineau pe picioare si blestemau substantele tocmai consumate. Niste oameni ce nu erau albi (mi s-a spus ca sunt rasist si incerc sa ma abtin de la alte comentarii) chiar m-au intrebat in soapta cand am trecut pe langa ei : coca, extasy ? Se pare ca si drogurile mai grele se pot procura destul de usor. Nu stiu daca ce vindeau ei era the real deal sau praf de creta pentru turisti dar nu am de gand sa aflu. Ii las pe altii mai voinici.
Olandezii au rezolvat o problema la care noi ne chinuim de ani buni. Eu ii zic problema lui Dorel, acel muncitor care are un job destul de comun (maturator, muncitor in constructii, manipulant de utilaje) oricum munci ce nu necesita calificare sau calificare sumara. Majoritatea muncilor de tipul asta sunt facute de non-olandezi (sau non-caucazieni). Sunt foarte multi asiatici, magrebieni or others care fac tipul asta de treburi. Atat cat am vazut eu nu le faceau de mantuiala. Probabil ca statutul de imigranti ii forteaza sa lucreze bine pentru ca este singurul mod al lor de a realiza ceva in viata. La noi Dorel nu mai spera nimic. E plafonat si nu ii pasa daca se mai intampla ceva (celebra zicala timpul trece leafa merge). La olandezi cultura asta e de sute de ani si d-asta e atat de bine aici.
Alta chestie absolut desteapta (si irelevanta pentru multi) este modul in care sunt facute trotuarele aici. Toate sunt din dale ce se pot scoate. Vrei sa sapi dupa o conducta? Nem problem scoti dalele scoti pamant faci jobul pui pamant pui dale la loc arata la fel. La noi e asflat si dupa lucrare iese un mare rahat. Cred ca astia de ne conduc pe noi ar trebui trimisi in excursii in tari d-astea civilizate dar nu excursii d-alea cu turul orasului si cazare la 5 stele. Nu nene, ecursie pe jos, mers si amestecat cu populatia bastinasa si vazut cum au rezolvat concret aia problemele astea tampite. Inutil sa spun ca nu am vazut nici o fibra optica atarnata de vreun stalp.

Dupa ce m-am invartit in redlight de mi-a iesit pe urechi (e ceva ciudat in locul asta, realizezi doar dupa ce iesi din zona si iti dai seama ce bou ai fost ca mai era si altceva de vazut decat femei in vitrina) am luat-o catre nord pe langa canalul navigabil. L-am sunat pe Radu (un tip cunoscut pe RGC si stabilit in Olanda) sa ne vedem la o bere. El se vedea cu niste prieteni la un restaurant japonez si m-a invitat si pe mine. Dupa ce mi-a dat niste indicatii, in 50 de minute eram la locul cu pricina (big mistake din nou: get a bike). Era un restaurant japonez micut nu cu mai mult de 7-8 mese. Toti prietenii lui Radu erau programatori si am invatat una si alta despre cat de bine o poti duce ca programator in olanda. Se pare ca e o piata buna pentru asa ceva.
Am comandat niste sushi si sashimi si niste bere japoneza(care a fost o semidezamagire pentru 3eur o sticla). In schimb sushiul si sashimiul (mai ales sashimiul) a fost absolut bestial. Nu stiu cum au ajuns japonezii astia la performantele astea insa gustul e extrem. Ca main dish am mancat ceva ce se numea Scallop T-ceva-ceva(am uitat). Era o scoica facuta bucati intr-un sos duceag cu ceapa si alte chestii. Farfuria cu mancare era adusa pusa peste o chestie unde era o flacara si asa mancarea statea calda tot timpul mesei. Langa chestia asta venea si un bol de orez fiert peste care puneai sosul si bucatile de scoica. Am invatat sa mananc cu betioare si pentru un incepator mi s-a spus ca ma descurc ok. O singura data nu m-am putut abtine si am pus direct mana. Deh roman.

Dupa masa am mers intr-un club numit soundgarden (sau ceva de genul asta) unde profilul era punk spre putin industrial. Aici am baut o bere foarte foarte buna (imi scapa numele era ceva lung Wies-ceva-ceva) ce se asemana putin la gust cu Leffe. Ce mai, o bunatate. Da cu flit oricarei beri din Romania.
Pe la 11 si ceva (sau era 12?) gasca s-a spart si Radu nu mai era in forma sa mearga pe bicicleta pana acasa asa ca a luat taxiul. Am ramas cu prietena (sau sotia?) lui radu, Georgiana sa ducem bicicletele acasa. Dupa 5m de mers pe langa bicla am hotarat ca e aiurea asa ca m-am ales cu un licurici clipocitor atarnat de rucsac si m-am aruncat pe bicicleta. Dupa o mica perioada de acomodare am inceput sa pedalez chiar cu destul de mult succes. O singura data ne-am dat jos de pe bicla, atunci cand am traversat o parte din redlight pentru ca acolo densitatea de coffeeshopuri era cam mare si drogatii se plimbau cam haotic. E bine sa nu pocnesti pe cineva cu bicicleta. Pe drum ne-am oprit la un magazin de mancare asiatica, Wok to go. Wok este un tip de mancare pregatita pe loc in un vas numit wok, un fel de tuci mai mic de-al nostru. Mancarea este gatita in fata ta si e o alternativa foarte buna la mcdonalds dpdv al sanatatii. Eu mi-am luat ceva cu piept de pui si legume si costa 5.5 euro(erau niste variante si de 6 parca). Ca garnitura puteai sa algi intre orez si noodles (niste taitei mai lungi). Am luat la pachet wok-ul si am continuat drumul. Radu a fost suficient de dragut incat sa ma invite la el unde am stat cam pana la 2 mancand wok-ul si palavragind despre ce se mai putea palavragi la ora aia. Deja la 2 eram prea rupt de oboseala si a trebuit sa ma car.
Cand am ajuns in camera unde colegii mei deja dormeau dusi…
M-am trezit pe la 9 si ceva si astia inca dormeau. Probabil ca erau foarte zob. Nici pana acum nu au coborat la breakfast.
Azi imi iau bicicleta. Altfel e chin orasul asta. Ziua de ieri a fost mai mult o recunoastere a orasului. Azi o sa fie mai goal oriented.

Deja m-am obisnuit sa vad alte fete decat caucazieni si sa aud altceva decat romana. Limba asta e imposibila dar slava domnului toti stiu engleza, de la vanzatori pana la taxatorii de pe tramvai si politisti. In mod evident toti vorbesc mult mai bine decat mine care imi gasesc asa de greu cuvintele si ma balbai de 20 de ori pana scot o idee. Ghinion eu.

Hostelul in care stau e tinut de niste arabi si cu toate astea sunt foarte prietenosi. Sunt constienti ca un review prost le poate strica afacerea.
Poate in zilele urmatoare o sa fac si niste iesiri in afara orasului. Sper ca intr-una din zile sa ma vad si cu Ioana (if ever).
Am poze dar nu le pun acum. E prea complicat si e irelevant momentan.
Gata! Am scris 2013 cuvinte.